Esențial COVID-19. Cum pot fi evaluate efectele indirecte ale COVID-19 asupra societății și economiei?




Accesează Esențial Covid-19

Esential Covid-19: cele mai importante informații
Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial COVID-19: cele mai importante știri ale săptămânii” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului pandemiei Covid-19.

Știrile săptămânii 24-30 mai 2021:

Imunitatea împotriva SARS-CoV-2 ar putea dura cel puțin un an

Rezultatele a două studii recente sugerează faptul că imunitatea la SARS-CoV-2 durează cel puțin un an, probabil chiar mai mult, și se îmbunătățește în timp, în special după vaccinare. Ambele studii indică faptul că majoritatea persoanelor care s-au recuperat post-COVID-19 și care au fost imunizate ulterior prin vaccinarea conform schemelor utilizate în prezent nu vor avea nevoie de o nouă doză de rapel. Persoanele vaccinate care nu au fost niciodată infectate cu SARS-CoV-2 vor avea nevoie de doze suplimentare de rapel, la fel ca și o minoritate care a fost infectată, dar care nu a produs un răspuns imun adecvat post-infectare. Ambele studii au evaluat persoane expuse la SARS-CoV-2 în urmă cu aproximativ un an.

Conform studiului publicat în jurnalul Nature, persoanele infectate prezintă celule imune (BMPCs, long-lived bone marrow plasma cells) ce păstrează o memorie a virusului și care persistă în măduva osoasă, putând produce anticorpi ori de câte ori este nevoie. Cercetătorii au analizat sângele a 77 de persoane la intervale de trei luni, începând cu aproximativ o lună după infecția lor inițială cu SARS-CoV-2. Nivelurile de anticorpi au scăzut rapid la patru luni după infecție și au continuat să scadă lent timp de câteva luni. Acest lucru este de așteptat, nivelurile de anticorpi din sânge scad brusc după infecția acută, în timp ce celulele B de memorie rămân în repaus în măduva osoasă, pregătite pentru a produce anticorpi atunci când este nevoie.

abonare

Celălalt studiu, în curs de revizuire pentru publicare în Nature, a constatat că aceste celule B de memorie continuă să se maturizeze pentru cel puțin 12 luni ulterior infecției inițiale. Echipa de cercetători a analizat modul în care celulele B de memorie se maturizează în timp, înrolând 63 de persoane recuperate post-COVID-19. Majoritatea participanților au prezentat simptome ușoare și 26 au primit, de asemenea, cel puțin o doză din vaccinul Moderna sau Pfizer-BioNTech.

Anticorpii neutralizanți, necesari pentru a preveni reinfectarea, au rămas neschimbați între 6-12 luni, în timp ce anticorpii înrudiți, dar mai puțin importanți, au dispărut progresiv. Răspunsul bazat pe celulele B de memorie produse ca răspuns la infecția cu SARS-CoV-2 și optimizat prin vaccinare oferă protecție față de noile variante. Aceste dovezi sugerează că persoanele care s-au recuperat post-COVID-19 și care au fost vaccinate ulterior vor continua să aibă niveluri extrem de ridicate de protecție împotriva variantelor emergente, chiar și fără a primi un alt rapel. Cu toate acestea, rezultatele nu pot fi extrapolate persoanelor vaccinate, dar care nu au istoric de infecție cu SARS-CoV-2, deoarece memoria imunitară este probabil să fie organizată diferit după imunizare, în comparație cu cea dobândită în urma infecției naturale. Astfel, persoanele care nu au avut COVID-19 și au fost imunizate ar putea avea nevoie în cele din urmă de o doză rapel în timp.

ECDC include pe lista variantelor de îngrijorare, varianta B.1.617.2, identificată inițial în India

Începând cu 24 mai 2021, următoarele variante ale virusului SARS-CoV-2 au fost considerate a fi de îngrijorare (în engleză Variant of Concern, VOC):

Reclasificarea variantei B.1.617.2 a fost realizată după ce noi date au demonstrat creșterea transmisibilității și impactul asupra eficacității vaccinurilor.

Toate aceste VOC conțin mutații de interes ale proteinei spike. De asemenea, există dovezi care indică faptul că toate aceste variante de îngrijorare au un impact asupra transmisibilității virale. Totodată, VOC determină un impact negativ și asupra severității bolii, cu excepția variantei din India pentru care încă nu se poate stabili acest aspect pe baza datelor actuale.

Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) monitorizează în mod constant răspândirea globală a variantelor virale ale SARS-CoV-2 prin screeningul genomic (realizat pe baza unui algoritm open source) sau alte surse științifice și poate evalua care sunt variantele circulante care pot pune probleme. Date despre evoluția acestor variante sunt transmise periodic pentru evaluare către grupul de lucru pentru caracterizarea virusului SARS-CoV-2 ale ECDC și Biroului Regional European al Organizației Mondiale a Sănătății (WHO). Așadar, ECDC raportează săptămânal evoluția variantelor virale pe baza datelor de supraveghere epidemiologică. Aceste date includ dovezi genomice, fenotipice și epidemiologice disponibile la scară globală, însă se concentrează pe potențialul impact asupra regiunii europene.

Declarația de la Roma – mai 2021

Pe 21 mai 2021, liderii G20 și ai altor state, alături de directorii organizațiilor internaționale și regionale s-au reunit la Summitul Global al Sănătății (Global Health Summit) de la Roma pentru împărtășirea experiențelor legate de pandemia COVID-19. Aceștia au reiterat faptul că pandemia continuă să reprezinte o criză globală de sănătate, dar și o criză socio-economică, având efecte directe și indirecte în mod particular asupra celor vulnerabili (copii, femei, vârstnici, lucrătorii din linia întâi). Participanții consideră că pandemia nu se va încheia până când toate țările vor fi capabile să controleze boala și impactul acesteia. Așadar, prioritatea principală asumată a liderilor este asigurarea vaccinării la scară largă (globală), sigure, eficiente și echitabile, alături de revenirea la o creștere durabilă, echilibrată și inclusivă.

În cadrul acestei întâlniri a fost semnată Declarația de la Roma, conținând principii și angajamente ce pot orienta acțiunile actuale și viitoare legate de sănătatea globală. Scopul acestora este de a sprijini finanțarea, construirea și susținerea sistemelor de sănătate și a acoperirii universale a sănătății pentru a îmbunătăți pregătirea, avertizarea timpurie, prevenirea, detectarea, răspunsul coordonat și reziliența și recuperarea de la pandemia actuală și viitoare potențiale urgențe de sănătate publică.

Principiile detaliate în declarație confirmă angajamentul politic față de solidaritatea globală, echitatea și cooperarea multilaterală, printr-o guvernanță orientată spre oameni și care este ghidată de știință și politici bazate pe dovezi.

Cum pot fi evaluate efectele indirecte ale COVID-19 asupra societății și economiei?

Deși urmărirea incidenței și mortalității asociate COVID-19 are avantaje în context de criză, există totuși riscul ca astfel de parametrii să subestimeze impactul real asupra sănătății unei populații și să ignore dizabilitățile pe termen lung legate de COVID-19, care vor afecta bunăstarea oamenilor și productivitatea per ansamblu. Spre exemplu, 1 din 5 persoane care au fost spitalizate din cauza COVID-19 au avut o nouă dizabilitate ulterior externării. Totodată, în ceea ce privește persoanele diagnosticate cu COVID-19 și care nu au fost spitalizate, 1 din 10  prezintă simptome la 12 săptămâni de la testarea pozitivă pentru SARS-CoV-2. Pentru a putea integra în cadrul sistemelor de sănătate, în regim de urgență, asistența medicală dedicată consecințelor pe termen lung ale COVID-19, este necesară o caracterizare mult mai comprehensivă a poverii aduse de COVID-19 decât există în prezent.

Din fericire, indicatori deja utilizați pentru informarea politicilor de sănătate din sfera oncologică sau a altor boli infecțioase pot fi utilizați și pentru o mai bună definire a poverii asociate COVID-19:

  • DALY (disability-adjusted life years);
  • QUALY (quality-adjusted life years).

Acești parametri surprind impactul unei afecțiuni asupra vieții unei persoane, combinând anii de viață pierduți din cauza morții premature (DALY) și anii trăiți experimentând consecințele invalidante ale bolii (QUALY).

În cazul COVID-19, gradul de invaliditate diferă considerabil în funcție de diverși factori precum vârsta, genul, comorbiditățile medicale, disponibilitatea și calitatea serviciilor medicale, structura populațională a unei țări și gradul de dezvoltare. Cazurile ușoare de COVID-19 pot dezvolta simptome restante pe termen lung (long COVID-19), afectându-le starea de sănătate pe o perioadă de mai multe luni. Alți pacienți COVID-19 pot suferi evenimente acute de tipul accidentelor vasculare cerebrale sau insuficienței renale acute, rămânând cu un grad de invaliditate permanent. Nu în ultimul rând, mai multe săptămâni de tratament în terapie intensivă pot determina deteriorare cerebrală, cardiacă sau pulmonară.

Reziliența sistemelor de sănătate în gestionarea pandemiei COVID-19

Un studiu recent oferă noi perspective asupra lecțiilor învățate la nivelul sistemelor de sănătate din 28 de țări pe parcursul combaterii crizei determinate de COVID-19. Printr-o combinație de revizuire a literaturii, prezentări ale guvernelor și interviuri cu experți, autorii au utilizat un nou cadru pentru determinarea rezilienței sistemelor de sănătate, realizând și o analiză comparativă între statele evaluate.

Conceptul de reziliență a sistemelor de sănătate a fost definit drept capacitatea instituțională și a celorlalți actori implicați în sectorul sănătății de a se pregăti pentru, de a se recupera și de a absorbi șocurile, menținând în același timp funcțiile de bază și deservind nevoile de îngrijire continuă și acută ale comunităților lor. Altfel spus, un sistem de sănătate rezilient este capabil să se adapteze în mod eficient ca răspuns la situații de criză, acționând în direcția de a-și reduce vulnerabilitățile existente în interiorul și dincolo de sistem.

Concluziile studiului evidențiază nevoia de transformare sistemică și dinamică a sistemelor de sănătate publică, la nivel global. Criza cauzată de COVID-19 a expus punctele vulnerabile ale sistemelor de sănătate, adunând costuri umane, sociale și economice considerabile și pervazive. Astfel, pandemia oferă o perspectivă nouă, amintindu-ne că sănătatea reprezintă mai mult decât asistența medicală și că este necesară o abordare guvernamentală a acesteia pentru a crea societăți sănătoase, capabile să răspundă în mod colectiv la crize, fără a lăsa pe nimeni în urmă.

Patru elemente de reziliență caracteristice țărilor cu răspunsuri extrem de eficiente în actuala criză