#ESMO24. Cele mai importante știri de la congresul Societăţii Europene de Oncologie Medicală

Oncologie

Dr. Monica Dugăeșescu
30 ianuarie 2025
Citit de 132 ori.

În luna septembrie, a avut loc congresul Societăţii Europene de Oncologie Medicală (ESMO) de anul acesta, în Barcelona, Spania, unul dintre principalele evenimente ştiinţifice din domeniul oncologiei, unde sunt prezentate rezultatele care au cel mai mare impact pentru prevenţia şi îngrijirea pacienţilor cu cancer, obţinute în urma studiilor clinice şi pre-clinice. Cu această ocazie, echipa raportuldegarda.ro vă prezintă cele mai importante ştiri de la ESMO 2024:

alectinib este eficace indiferent de mutaţiile tumorilor de cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC)
virusurile oncolitice şi potenţialul lor în oncologie
nouă combinaţie terapeutică de primă linie pentru cancerul de sân triplu negativ
imunoterapia neoadjuvantă prezintă beneficii în tratamentul cancerului de colon
noi descoperiri despre patologia cancerului pancreatic
rolul biopsiei lichide la persoanele cu cancer este în creştere
beneficiile pentru terapia NSCLC ale inhibitorilor BRAF şi MEK, confirmate
noi combinaţii de imunoterapie neoadjuvantă pentru pacienţii cu melanom

Top ştiri ESMO 2024 — Sursa foto: Unsplash

Alectinib, eficace indiferent de mutaţiile tumorale

Alectinib este eficace în cancerul pulmonar non-microcelular ALK-pozitiv rezecat, indiferent de variantele genetice EML4-ALK, conform celor mai noi date din studiul de fază III ALINA. Beneficiile administrării alectinib asupra prelungirii supravieţuirii în absenţa bolii, în comparaţie cu chimioterapia, s-au menţinut pentru toate tipurile de fuziuni EML4-ALK.

Analiza a inclus 193 de pacienţi pentru care au fost disponibile probe de ţesut tumoral recoltat iniţial, precum şi la dezvoltarea recidivei. A existat o tendinţă de prelungire a supravieţuirii în absenţa bolii la persoanele fără mutaţii TP53 care au primit alectinib, în comparaţie cu cei care au prezentat mutaţii ale acestei gene. Acest trend nu a fost observat şi la pacienţii care au primit chimioterapie. Supravieţuirea în absenţa bolii nu s-a corelat cu mutaţiile CDKN2A, CDKN2B sau MTAP în contextul tratamentului cu alectinib. La recidiva bolii, nu au fost constatate mecanisme de rezistenţă care implică ţinta tratamentului.

Virusurile oncolitice – potenţial terapeutic pentru toate tipurile de cancer

În cadrul congresului ESMO 2024, au fost prezentate rezultatele mai multor studii de fază incipientă care evaluează virusuri oncolitice ca imunoterapie prin care este sporită eficacitatea sistemului imun în îndepărtarea celulelor neoplazice. Terapiile cu virusuri oncolitice au în general un profil de siguranţă favorabil, însă trebuie injectate intratumoral. Din aceste motive, pot fi utilizate doar în cazul unor tumori solide şi accesibile injectării.

Studiul de fază II IGNYTE, care a inclus 140 de persoane, a investigat eficacitatea RP1, o imunoterapie oncolitică pe bază de HSV-1 (herpes simplex virus 1), în combinaţie cu nivolumab la pacienţii cu melanom avansat, a căror boală a progresat sub terapie standard anti-PD-1. Ratele de supraviețuire generală la 1 și 2 ani au fost de 75,3%, respectiv, 63,3%. Durata medie a răspunsului a fost de 21,6 luni. Profilul de toxicitate a fost favorabil.

Două dintre cele patru studii prezentate despre terapiile virale oncolitice au utilizat adenovirusul LOAd703 modificat genetic, în combinaţii terapeutice. Adenovirusul modificat genetic LOAd703 este implicat în medierea unei reacţii inflamatorii la nivel tumoral care asociază activarea şi recrutarea limfocitelor T. Combinarea terapiei virale oncolitice cu imunoterapia potenţează astfel acţiunea antitumorală a sistemului imun. Tratamentul viral oncolitic este utilizat şi împreună cu chimioterapia, fără a fi cunoscut în prezent modul în care mecanismele de acţiune se pot potenţa reciproc pentru controlul bolii maligne.

Administrarea terapiei pe bază de adenovirus împreună cu imunoterapia cu atezolizumab la 24 de persoane cu melanom în stadiul IV a fost bine tolerată. Mediana supravieţuirii generale a fost de peste 19 luni, iar ratele de supravieţuire la 1 şi 2 ani au fost de 58%, respectiv 46%. În combinaţie cu chimioterapia, tratamentul viral oncolitic cu LADd703 administrat la 41 de pacienţi cu tumori solide avansate a asociat o rată globală de răspuns de 15%, iar controlul bolii pentru minim 5 luni a fost raportat la 22% dintre pacienți.

Alte virusuri oncolitice investigate includ VG2025 și OVV-01, care au fost evaluate ca monoterapie în cancerele solide avansate. Studiile au inclus pacienți cu variate tipuri tumorale, care sunt adesea rezistente la imunoterapia cu inhibitori ai punctelor de control, spre exemplu sarcomul țesuturilor moi, cancerul colorectal, cancerul hepatic, cancerul ovarian și cancerul pancreatic. Rata de răspuns obiectiv a variat între 13% şi peste 27%, iar tratamentele au fost bine tolerate. Activitatea antitumorală a fost demonstrată pe un spectru extins de afecţiuni maligne, indicând potenţialul virusurilor oncolitice ca tratament pentru cancer.

Nouă potențială combinație terapeutică de primă linie, eficace în cancerul de sân triplu negativ

În cadrul conferinței ESMO de anul acesta au fost prezentate rezultatele a două studii care evaluează doi agenți terapeutici țintiți în combinație cu chimioterapia pentru tratamentul femeilor cu cancer de sân triplu negativ avansat. Într-un studiu de fază II multicentric a fost evaluată terapia cu ivonescimab, agentul care țintește PD-1 și VEGF, în combinație cu paclitaxel și nab-paclitaxel, administrat la 30 de persoane cu cancer de sân triplu negativ local avansat sau metastatic. După o perioadă mediană de monitorizare de aproximativ 10 luni, rata de răspuns obiectiv a fost de peste 70%, iar rata de control al bolii a fost de 100%. Rata supraviețuirii la 6 luni în absența progresiei bolii a fost de peste 70%, iar mediana supraviețuirii în absența progresiei bolii a fost de peste 9 luni. Evenimentele adverse au fost similare cu cele ale chimioterapiei.

Într-un alt studiu de fază Ib/II a fost investigat un alt anticorp bispecific care țintește PD-L1 și VEGF (PM8002/BNT327), în combinație cu nab-paclitaxel, administrat la 42 de pacienți cu cancer de sân triplu negativ local avansat sau metastatic. După o perioadă mediană de monitorizare de peste 16 luni, mediana supraviețuirii în absența progresiei bolii a fost de 13,5 luni, rata de control al bolii a fost de peste 95%, iar rata de răspuns obiectiv a fost de aproape 74%.

De asemenea, în cadrul ESMO 2024 au fost prezentate rezultate din studiul Triple-B, care are rolul de a identifica cea mai eficientă chimioterapie care poate fi administrată pentru a susține tratamentul prin blocada PD-L1. A fost comparată chimioterapia cu carboplatin/ciclofosfamidă sau paclitaxel, administrată cu sau fără adăugarea atezolizumab, la persoane cu cancer de sân triplu negativ metastatic. După o perioadă mediană de monitorizare de peste 36 luni, rezultatele au fost următoarele:

combinația paclitaxel plus atezolizumab s-a asociat cu cele mai bune rezultate, prelungind supraviețuirea în absența progresiei bolii (6,5 luni) și fiind obținută o rată de răspuns obiectiv de 54%
administrarea carboplatin-ciclofosfamidă plus atezolizumab a determinat o supraviețuire în absența progresiei bolii de 5,4 luni și o rată de răspuns obiectiv de 38%
în urma tratamentului doar cu carboplatin-ciclofosfamidă s-a obținut o supraviețuire în absența progresiei bolii de 5,3 luni și rată de răspuns obiectiv de 31%
administrarea paclitaxelului ca unică terapie s-a asociat cu o supraviețuire în absența progresiei bolii de 4,4 luni și o rată de răspuns obiectiv de 42%
noi combinaţii de imunoterapie neoadjuvantă pentru pacienţii cu melanom

În rândul subgrupului de pacienți cu tumori de tip HRD (homologous recombination deficiency), cele mai bune rezultate au fost obținute prin administrarea de carboplatin-ciclofosfamidă plus imunoterapie. La pacienții cu neoplazii non-HRD, cele mai bune rezultate au fost obținute prin adăugarea imunoterapiei la paclitaxel.

Diagnostic precizie cancer san triplu negativ — Sursa foto – Freepik

Noi rezultate susțin utilizarea imunoterapiei neoadjuvante în cancerul de colon dMMR

Cele mai noi date din studiile NICHE-2 și NICHE-3 au fost prezentate anul acesta în cadrul conferinței ESMO. Conform rezultatelor studiului NICHE-2, supraviețuirea în absența bolii a fost obținută la toți cei 111 pacienți incluși în studiu, care au avut cancer de colon local avansat, cu tumori de tipul dMMR (mismatch repair deficiency) și care au primit o singură doză de ipilimumab și două doze de nivolumab, care au fost urmate de îndepărtarea chirurgicală a tumorii într-un interval de timp de 6 săptămâni.

În ziua 15, la 45% dintre cei 102 de pacienți cu probe de plasmă disponibile s-a constatat clearance-ul ADN-ului tumoral circulant (ctDNA) în scădere de la 92% la momentul evaluării inițiale. Înainte de intervenția chirurgicală, 16 pacienți au rămas pozitivi pentru ctDNA, inclusiv 5 care au prezentat răspuns patologic complet (pCR), 8 care au obținut răspuns patologic major (MPR), 2 cu boală progresivă și 1 non-responsiv. Clearance-ul ctDNA a fost raportat la 94% dintre pacienții cu pCR și la 70% dintre cei cu MPR. La 3 săptămâni de la procedura chirurgicală, toți pacienții au fost negativi pentru ctDNA.

În cadrul studiului NICHE-3, pacienții cu cancer de colon dMMR local avansat au primit 2 doze de nivolumab și 2 doze de relatlimab anterior intervenției chirurgicale. Rata răspunsului patologic a fost de 97% pentru cei 59 de pacienți care au parcurs procedura de îndepărtare chirurgicală a tumorii. Rata MPR a fost de 92% și rata pCR a fost de 68%.

Progrese în înţelegerea biologiei cancerului pancreatic

Mutațiile de tip driver sunt acele modificări genetice necesare pentru transformarea malignă, însă nu sunt suficiente, ceea ce sugerează că factorii de mediu contribuie semnificativ la selecție și transformarea malignă. Un studiu prezentat în cadrul ESMO 2024 a inclus 181 de probe de pancreas de la 118 donatori sănătoși, precum și 62 de probe de biopsie de la 4 pacienți cu adenocarcinom pancreatic. Aceste probe au fost analizate prin metode de ultimă generație pentru a caracteriza mutațiile de tip somatic. La nivelul țesutului pancreatic normal au fost depistate procente între 0,81 și 3,6% dintre celule care au prezentat mutații driver, genele incluzând APC și PRSS1. În țesutul de adenocarcinom pacreatic pre-tratament, 45-64% dintre celule au prezentat mutații de tip driver. Mutațiile KRAS și TP53, cele mai frecvente mutații de tip driver în adenocarcinomul pancreatic, au fost în general prezente în leziunile maligne și pre-maligne.

În cadrul unui alt studiu, au fost utilizați organoizi derivați de la pacient (PDO, patient-derived organoids) pentru a îmbunătăți capacitatea predictivă pentru pacienții cu cancer pancreatic, integrând variabile clinice și moleculare. Studiul a inclus 70 de pacienți cu cancer pancreatic și 85 de pacienți cu cancer colorectal. PDOs au fost expuşi la agenţii terapeutici primiţi de pacienţi şi a fost dezvoltat un model predictiv de răspuns al pacientului. La pacienţii la care au fost disponibile rezultatele clinice complete, cu ajutorul PDOs a fost indicat răspunsul general la tratament, precum şi supravieţuirea în absenţa progresiei bolii. Includerea variabilelor clinice şi a celor moleculare, precum şi controlul acestora, au condus la creşterea acurateţei predicţiilor cu privire la supravieţuire.

cancer-pulmonar-non-microcelulalr-imunoterapie-chimioterapie-perioperator — Image by vector4stock on Freepik

Noi combinaţii de imunoterapie neoadjuvantă pentru pacienţii cu melanom

Rezultatele a două studii prezentate în cadrul ESMO 2024 au arătat beneficii pe termen lung pentru supravieţuirea pacienţilor cu melanom rezecabil, în stadiul minim IIIB, prin utilizarea unor variate combinaţii de imunoterapie neoadjuvantă. O prelungire a supravieţuirii fără precedent și de durată a fost raportată în urma unei analize care a presupus monitorizarea (perioada mediană de 3 ani) a 818 pacienți cu melanom în stadiul minim IIIB care au primit terapie neoadjuvantă într-un studiu clinic (77%) sau îngrijiri medicale standard (23%).

Supraviețuirea în absenţa evenimentelor (EFS, event-free survival) la 3 ani a fost de 81% la persoanele la care terapia anti-PD-1 a fost combinată cu terapia anti-LAG3, 77% în urma administrării combinaţiei de imunoterapie anti-PD-1 şi anti-CTLA-4 și 64% dacă s-a administrat terapie doar anti-PD-1. Cea mai mare rată de supraviețuire în absenţa recăderii (RFS, relapse-free survival) la 3 ani (89%) a fost observată la pacienții care au obținut un răspuns patologic major (MPR, major pathological response).

De asemenea, au fost raportate rate ridicate ale EFS și ale supraviețuirii fără metastaze la distanță (DMFS, distance metastasis-free survival) prin administrarea unei combinații neoadjuvante de nivolumab şi ipilimumab la pacienții cu melanom macroscopic în stadiul IIIB sau IIIC în cadrul studiului de fază III NADINA. După 18 luni de monitorizare, EFS a fost de 80,8% și DMFS a fost de 85,7%. Aceste rate au fost semnificativ mai mari decât cele observate la pacienții cărora li s-a administrat nivolumab ca terapie adjuvantă. Pacienții care au obținut un MPR, răspuns radiologic complet (RC) sau răspuns parțial (PR) au avut cele mai mari rate ale RFS și DMFS la 18 luni. La cei care au obţinut MPR, ratele şi RFS şi DMFS au fost de 93,1%, respectiv și 96,0%, la cei care au obţinut CR, acestea au fost de 88,8% și 92,3%, iar la cei cu PR, ratele raportate au fost de 93,0%, respectiv 95,6%.

În plus, în cadrul ESMO 2024, au fost prezentate noi date care demonstrează prelungirea supravieţuirii pacienţilor cu melanom avansat care au primit imunoterapie. După o perioadă de monitorizare de cel puțin 10 ani, supraviețuirea globală mediană a fost de aproximativ 6 ani la pacienții cu melanom care au primit imunoterapie combinată cu nivolumab plus ipilimumab în cadrul studiului CheckMate 067. Foarte puțini dintre pacienții care prezentau un răspuns inițial bun la imunoterapia pe bază de anti-PD-1, fără progresie a bolii timp de cel puțin 3 ani, au murit de melanom la 10 ani. Studiul CheckMate 067 a inclus aproape 1000 de pacienţi. Rezultatele au sugerat că există un potențial de vindecare pentru pacienții cu melanom care răspund la aceste scheme terapeutice.

Beneficiile pentru terapia NSCLC ale inhibitorilor BRAF şi MEK, confirmate

În Uniunea Europeană, există în prezent două combinaţii de agenţi ţintiţi anti-BRAF şi anti-MEK pentru cancerul pulmonar non-microcelular cu mutaţii BRAF V600E: dabrafenib-trametinib şi encorafenib-binimetinib. Conform rezultatelor a două studii prezentate în cadrul ESMO 2024, administrarea terapiei ţintite pentru BRAF şi MEK la pacienţii cu NSCLC cu mutaţii BRAF V600E prezintă beneficii de durată.

Conform unei analize actualizate a studiului clinic de fază II PHAROS, care evaluează combinaţia encorafenib-binimetinib, rata de răspuns obiectiv (ORR, objective response rate) pentru pacienții netratați anterior a fost de 75%, cu o durată mediană a răspunsului (DOR, duration of response) de 40 luni. Pentru pacienții tratați anterior, ORR a fost de 46% și mediana DOR a fost de 16,7 săptămâni. Supraviețuirea mediană fără progresie (PFS, progression-free survival) a fost de peste 30 luni în grupul netratat anterior şi de 9,3 luni la persoanele tratate anterior. Supraviețuirea generală mediană (OS, overall survival) nu a fost estimabilă la populația netratată anterior și a fost de aproape 23 luni în populația tratată anterior.

În cadrul unui alt studiu de fază II care investighează aceeaşi combinaţie terapeutică, IFCT-1904 ENCO-BRAF, s-au obţinut următoarele rezultate: ORR – 65,6%, mediana DOR – 13 luni, rata de control a bolii – 85,2%, mediana PFS – aproape 11 luni, în timp ce mediana OS nu a fost atinsă. Rezultatele noilor studii sunt în concordanţă cu cele anterioare, iar evenimentele advese raportate au fost similare cu cele deja descrise.

Biopsia lichidă, importantă pentru identificarea eficace a terapiilor ţintite pentru pacienţii cu cancer avansat

Analiza ADN-ului circulant tumoral (ctDNA) oferă perspective rapide și dinamice asupra evoluției tumorii și asupra mecanismelor de rezistență la terapie fără a fi nevoie de biopsii tisulare invazive. Deşi nu toți pacienții au ADNc detectabil, biopsia lichidă prezintă multiple potenţiale aplicaţii în oncologie, iar teste din ce în ce mai performante, care au la bază analize moleculare complexe sunt dezvoltate şi evaluate.

Rezultatele a două studii clinice prezentate în cadrul congresului ESMO 2024 arată că analiza comprehensivă a ctDNA prin biopsie lichidă permite identiticarea de terapii ţintite eficace pentru pacienţii cu cancer avansat. Din decembrie 2020, în cadrul studiului STING au fost evaluaţi peste 7.000 de pacienţi prin biopsie lichidă, plus 1500 de persoane în cadrul studiului PRISM-POrTAL. MTB (Molecular Tumor Board) a identificat modificări genomice acţionabile la 56% dintre pacienţii din studiul STING, fiind propuse terapii corespunzătoare pentru 57% dintre aceştia. În total, au fost realizate aproape 2.500 de recomandări terapeutice, care au inclus înrolarea în studii clinice, utilizarea de medicamente în afara indicaţiilor, utilizarea de agenţi terapeutici conform indicaţiilor, înrolarea în programe de acces precoce. Rezultatele pentru studiul PRISM-POrTAL au fost similare.

Rolul biopsiei lichide în stadializarea cancerului pulmonar este în creştere, iar ADN-ul tumoral circulant poate fi utilizat pentru a ghida terapia adjuvantă şi neoadjuvantă, conform unei prezentări de tip poster din cadrul ESMO 2024. Detecţia cu sensibilitate crescută a ctDNA are valoare prognostică în probe colectate atât înainte, cât şi după tratamentul chirurgical. O altă prezentare de tip poster a indicat, de asemenea, creşterea importanţei biopsiei lichide pentru managementul cancerului pulmonar, mai departe de utilitatea în evaluarea posibilităţii de administrare a unei terapii ţintite. Pozitivitatea ctDNA post-operatorie şi post-chimioterapie este factor de prognostic negativ pentru supravieţuirea în absenţa bolii pe o perioadă de monitorizare de peste 5 ani. Un alt studiu prezentat sub formă de poster în cadrul ESMO 2024 a arătat că lipsa eliberării de ctDNA se asociază cu sexul masculin, statusul de actual fumător, tumori cu expresie crescută a PD-L1 şi lipsa identificării a mutaţiilor de tip driver.

Citeşte şi: