Esențial în sănătate publică. Un vaccin eficient împotriva HIV, mai aproape de realitate
Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial în sănătate publică” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea bolilor transmisibile și netransmisibile care amenință sănătatea la nivel local și internațional.
Știrile săptămânii 01 – 07 iulie 2024
Un vaccin eficient împotriva HIV, mai aproape de realitate
Noi rezultate preclinice au descris dezvoltarea şi utilizarea cu succes a unor strategii de imunizare împotriva virusului imunodeficienţei umane (HIV) pe modele animale, incluzând şoareci şi primate, care determină producţia de anticorpi neutralizanţi cu spectru larg, eficace împotriva unei varietăţi de tulpini HIV.
Dezvoltarea unui vaccin eficace care să prevină infecţiile cu HIV a fost limitată de faptul că acest virus evoluează rapid prin acumularea de mutaţii. Astfel, deşi o persoană este infectată iniţial cu una sau câteva tulpini virale, în cursul replicării acestora, apar rapid mutaţii care conduc la numeroase noi tulpini, astfel că un pacient cu HIV conţine în organismul său o varietate foarte mare de tulpini virale.
Strategia de vaccinare împotriva HIV presupune stimularea sistemului imun pentru a produce anticorpi maturi de neutralizare cu spectru larg, care pot bloca multe variante ale virusului. Problema este că sistemul imun uman produce rareori astfel de anticorpi.
Astfel, nu este suficientă stimularea cu un singur antigen sau câteva antigene pentru a determina producţia anticorpilor corespunzători, cum este cazul vaccinurilor ARN mesager pentru COVID-19 sau vaccinurilor disponibile pentru alţi patogeni, ci o este necesară o metodă elaborată de stimulare a sistemului imun pentru a ajunge la producţia de anticorpi neutralizanţi cu spectru larg de tip matur.
Noile rezultate au prezentat cum a fost realizată generarea, prin stimularea cu un imunogen de iniţiere, de celule precursoare producătoare de anticorpi, din clasele VRC01, care pot neutraliza peste 90% dintre tulpinile de HIV, şi BG18, care se ataşează de proteina spike a virusului. Apoi, celulele precursoare au fost stimulate adiţional, prin diverse tehnologii, pentru a conduce la formarea cu succes a anticorpilor neutralizanţi cu spectru larg în formă matură.
Monitorizarea evoluţiei şi răspândirii infecțiilor cu pneumococ, posibilă prin integrarea datelor colectate de telefonul mobil cu cele genomice
Un nou studiu publicat în Nature a raportat integrarea cu succes a datelor genomice de la aproape 7000 de probe cu Streptococcus pneumoniae (pneumococ), colectate în perioada 2000-2014 în Africa de Sud, cu informaţii detaliate despre deplasarea oamenilor, colectate în mod anonimizat prin intermediul telefoanelor mobile, pentru a monitoriza modul în care această bacterie se răspândeşte şi evoluează în timp.
Aceasta este prima dată când cercetătorii au reușit să cuantifice cu precizie capacitatea pneumococului de a supraviețui și de a se reproduce. Rezultatele ar putea informa dezvoltarea de vaccinuri pentru a viza cele mai agresive tulpini și strategia utilizată poate fi adaptată pentru combaterea altor agenți patogeni.
Au fost dezvoltate modele computaționale care au arătat că durează aproximativ 50 de ani pentru ca tulpinile de pneumococ să se amestece omogen la nivelul întregii populații din Africa de Sud, în mare parte datorită modelelor de mișcare umană localizate. Deși s-a constatat că bacteriile pneumococice se răspândesc în general lent, utilizarea vaccinurilor și a antimicrobienelor poate schimba rapid și semnificativ această dinamică.
Conform noilor rezultate, reducerile inițiale ale rezistenței la antibiotice legate de vaccinul pneumococic introdus în 2009 ar putea fi doar temporare, deoarece tulpinile nețintite care sunt rezistente la antibiotice precum penicilina au câștigat un avantaj competitiv de până la 68%. Astfel de informaţii pot să orienteze dezvoltarea de vaccinuri care să ţintească anumite tulpini, care au potenţial ridicat de produce noi focare de infecţii.
Un nou model de predicţie arată cum se răspândeşte SARS-CoV-2 peste graniţe
Din cauza pandemiei COVID-19, numeroase ţări şi-au închis graniţele pentru a opri răspândirea SARS-CoV-2, însă nu au existat dovezi ştiinţifice suficiente pentru a susţine eficacitatea acestei măsuri. Cercetarea post-pandemie în acest domeniu s-a concentrat pe restricţiile referitoare la călătoriile interne, impactul deplasărilor internaţionale fiind dificil de cuantificat.
Pentru prima dată, au fost publicate în PLOS Computational Biology rezultatele unui studiu care a evaluat răspândirea SARS-CoV-2 peste graniţe, între ţările nordice (Finlanda, Suedia, Norvegia şi Danemarca). Conform acestora, închiderea graniţelor nu a întrerupt răspândirea virusului, cu excepţia unor situaţii specifice. Spre exemplu, diferenţa dintre prevalenţa COVID-19 în două ţări ar fi trebuit să fie foarte ridicată, iar aceasta să fie însoţită de un trafic transfrontalier masiv între cele două ţări pentru ca restricţionarea călătoriilor să aibă impact asupra răspândirii SARS-CoV-2.
Modelul de predicţie utilizat a arătat, de asemenea, diferențe ale impactului restricţiilor în funcţie de tipurile de călătorie. Navetiștii au jucat un rol mai mic în răspândirea infecțiilor decât turiștii care probabil și-au petrecut întreaga perioadă infecțioasă în țara vizitată.
Abordarea dezvoltată pentru evaluarea impactului restricţiilor de călătorie în cadrul acestui studiu, deşi a fost aplicată strict pentru ţările nordice, poate fi folosită pentru a analiza orice regiune şi pentru a verifica dacă anumite măsuri de răspândire a unui patogen sunt justificate sau nu. Provocarea principală în utilizarea modelului este reprezentată de obţinerea unor date complete şi corecte despre deplasările oamenilor între diverse ţări.
Hepatita E devine cronică atunci când virusul încorporează fragmente din ARN-ul gazdei în propriul genom
Secvenţierea repetată pe parcursul unui an a virusului hepatitei E de la un pacient cu infecţie cronică a arătat că genomul viral a încorporat diverse fragmente de ARN mesager de la gazdă, care ar putea determina avantaje replicative şi favoriza cronicizarea infecţiei. Acestea sunt rezultatele unui nou studiu publicat în Nature Communications.
Virusul hepatitei E determină aproximativ 20 de milioane de infecţii anual, care, în mod obişnuit, se vindecă fără sechele. Poate cauza, însă, infecţii ameninţătoare de viaţă la gravide şi la persoanele imunodeprimate, iar în anumite situaţii determină infecţii cronice. Singura opţiune terapeutică este terapia antivirală cu spectru larg cu ribavirină, cu eficacitate limitată.
Virusul hepatitei E are genom ARN, care prezintă o regiune hipervariabilă. La acest nivel, poate avea loc încorporarea secvenţelor ARN provenite de la gazdă. În total, în cadrul noului studiu, virusul a fost secvenţiat de peste 180 de ori. S-a constat că regiunea hipervariabilă s-a modificat masiv pe parcursul perioadei de observare, iar diferite compoziţii la acest nivel au putut fi detectate simultan. Fragmentele încorporate au părut a fi aleatorii, fără o semnificaţie anume, fiind întâlnite acele secvenţe care sunt prezente în cantitate crescută în celulele gazdei.
Studiile pe culturi de celule au arătat că încorporarea ARN-ului de la gazdă determină avantaje replicative, iar acest fenomen ar putea fi responsabil de cronicizarea infecţiei. O ipoteză bazată pe noile rezultate este că hepatita E se vindecă atunci când sistemul imun îndepărtează virusul înainte de a avea loc încorporarea ARN-ului gazdei în genomul viral, în caz contrar având loc cronicizarea infecţiei.
Inflamaţia şi tulburările metabolismului fierului se asociază cu dezvoltarea long COVID
Inflamaţia persistentă şi tulburările metabolismului fierului determinate de infecţia cu SARS-CoV-2, detectabile la 2 săptămâni de la infecţie, se asociază cu apariţia simptomelor de long COVID, conform unui studiu publicat în Nature Immunology. Modificările constatate s-au menţinut la evaluările de laborator ulterioare, cu semne adiţionale de distribuţie necorespunzătoare a fierului la nivelul organismului.
Deşi simptomele de long COVID sunt mai pronunţate la persoanele care au prezentat forme severe de infecţie iniţială cu SARS-CoV-2, noile rezultate au arătat că tulburările asupra metabolismului fierului pot fi prezente şi la pacienții cu long COVID care au avut forme uşoare de COVID-19.
Au fost incluşi 214 pacienţi care au avut COVID-19, de la forme asimptomatice la cazuri severe, de la care au fost recoltate probe de sânge periodic pentru analize de laborator. Dintre aceştia, 102 au completat chestionare la 3-5 luni şi 9-10 luni post infecţie pentru a depista simptomele de long COVID, acestea fiind prezente la 65% dintre persoanele evaluate.
Reducerea nivelurilor fierului prin blocarea acestuia în depozitele tisulare este o reacţie normală a organismului uman la infecţie. În cazul pacienţilor care dezvoltă long COVID, reglarea acestor procese este deficitară. Deşi au fost raportate semne de încercare a recuperării modificărilor determinate de infecţia cu SARS-CoV-2 asupra metabolismului fierului la pacienţii incluşi în studiu, acestea nu au fost eficace.
Citiți știrile esențiale pentru sănătatea publică din săptămânile anterioare.